Eurostat: Durata vieţii profesionale a românilor era anul trecut cea mai mică în UE

 

Din 2001, durata estimată a vieţii profesionale a crescut semnificativ în UE, apoi a scăzut pentru prima dată în 2020, în contextul pandemiei (de la 32 ani în 2001 la 35,9 ani în 2019 şi la 35,6 ani în 2020), revenind în 2021 la nivelul de dinaintea pandemiei.

 

În rândul statelor membre UE, durata estimată a vieţii profesionale variază semnificativ, în funcţie de ţări şi de situarea lor geografică în Europa. În 2021, cea mai ridicată durată a vieţii profesionale în UE se înregistra în Ţările de Jos (42,5 ani), Suedia (42,3 ani) şi Danemarca (40,3 ani). În contrast, cea mai scăzută durată a vieţii profesionale era în România (31,3 ani), Italia (31,6 ani) şi Grecia (32,9 ani).

 

În cazul bărbaţilor, durata estimată a vieţii profesionale era în medie de 38,2 ani în UE, cele mai ridicate niveluri fiind în Ţările de Jos (44,3 ani) şi Suedia (43,6 ani), iar cele mai scăzute în Bulgaria (34,6 ani) şi România (35 ani). La femei, durata estimată a vieţii profesionale era în medie de 33,7 ani în UE, cele mai ridicate fiind în Suedia (41 ani) şi Ţările de Jos (40,5 ani), iar cele mai scăzute în Italia (26,9 ani) şi România (27,4 ani).

 

Deşi se estimează că bărbaţii lucrează mai mult timp decât femeile, decalajul dintre sexe s-a redus în ultimul deceniu în UE, în urma sporirii participării femeilor la piaţa muncii. Dacă în anul 2001 bărbaţii lucrau, în medie, cu şapte ani mai mult decât femeile, în anul 2021 decalajul dintre sexe s-a redus la 4,5 ani.

 

În 2021, cel mai pronunţat decalaj dintre sexe era în Italia (9,1 ani), Malta (8,4 ani) şi România (7,6 ani), iar cel mai redus în Estonia (0,1 ani), Letonia (0,8 ani) şi Finlanda (1,1 ani).

 

Lituania era singurul stat membru UE unde decalajul dintre sexe era negativ, femeile lucrând în mod obişnuit cu 1,3 ani mai mult decât bărbaţii.