România a plătit de 7 ori energia reimportată seara din Bulgaria, decât a încasat pentru vânzarea ei bulgarilor la prânz (AEI)

Potrivit autorului, România a exportat în aprilie energie electrică la preţuri medii de aproximativ 50 euro/MWh. În aceleaşi săptămâni, România importa energie în orele de vârf de seară la preţuri care au urcat până la 250 euro/MWh.

"Diferenţa nu este doar o anomalie de piaţă. Este radiografia unei vulnerabilităţi structurale. Este parte a răspunsului de ce România are preţuri mari la energie. Este parte a răspunsului că nu contează cât produci, ci când produci. În aprilie 2026, România a importat energie electrică din Bulgaria în valoare de aproximativ 33,4 milioane euro, în timp ce exporturile către Bulgaria au însumat doar circa 5 milioane euro. Deşi cantitatea importată a fost doar de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost de aproape şapte ori mai ridicată. Diferenţa reflectă dezechilibrul major dintre energia ieftină exportată de România în orele de surplus şi energia scumpă reimportată în orele de vârf de consum. Şi partea cea mai importantă este că o parte a acestei energii a fost intermediată de bateriile bulgăreşti. Aici se află adevărata schimbare de paradigmă", susţine Dumitru Chisăliţă.

El atrage atenţia că România continuă să gândească energia în logica veche, construind tot mai multe capacităţi de producţie, în timp ce Bulgaria a înţeles mai repede noua logică energetică europeană; într-un sistem dominat de solar şi eolian, adevărata putere nu mai este producţia brută, ci capacitatea de a muta energia în timp şi mai ales de a folosi baterii "grid-forming" capabile să creeze şi stabilizeze reţeaua electrică, nu doar să urmeze o reţea existentă.

"În România, conform unor informaţii din spaţiul public, aproximativ 95% dintre bateriile instalate sunt de tip Grid-Following. Aceste sisteme urmăresc reţeaua existentă, dar nu pot stabiliza independent sistemul. În Bulgaria, aproximativ 20% dintre baterii sunt deja Grid-Forming. Grid-Forming înseamnă baterii capabile să ofere inerţie sintetică, stabilizare de frecvenţă şi suport real pentru o reţea dominată de regenerabile. Bulgaria începe să construiască infrastructura energetică a viitorului, în timp ce România încă încearcă să adapteze infrastructura trecutului. Practic, România produce energie ieftină la prânz, Bulgaria o stochează în baterii, iar România o cumpără înapoi seara la preţuri explozive. Aceasta este esenţa întregii poveşti. România are aproximativ 10.100 MW instalaţi în eolian şi fotovoltaic, inclusiv prosumatori. Bulgaria are doar aproximativ 6.700 MW. Şi totuşi, Bulgaria începe să monetizeze mai bine tranziţia energetică. De ce? Pentru că Bulgaria a investit masiv în sisteme de stocare", explică şeful AEI.

În aceste condiţii, Bulgaria a depăşit deja 2 GW putere instalată în baterii şi aproape 8 GWh capacitate de stocare. Mai mult, are în dezvoltare alte proiecte pentru a ajunge rapid la o capacitate de stocare de 10 GWh. România, în schimb, are aproximativ 0,6 GW putere instalată în baterii şi puţin peste 1 GWh capacitate de stocare.

"Diferenţa devine dramatică atunci când raportăm puterea bateriilor la capacităţile regenerabile instalate. Aici nu mai vorbim doar despre câţiva megawaţi în plus sau în minus, ci despre arhitectura reală a sistemului energetic şi despre capacitatea unei pieţe de a absorbi volatilitatea produsă de energia regenerabilă. În România, raportul dintre capacităţile de stocare în baterii şi totalul capacităţilor solare şi eoliene este de aproximativ 6%. În Bulgaria, acelaşi raport ajunge la aproximativ 30%. Cu alte cuvinte, Bulgaria dispune de o flexibilitate relativă de aproape cinci ori mai mare decât România. Raportul dintre puterea instalată în baterii şi consumul mediu orar de vârf este în România de doar 7,5%. În Bulgaria, acelaşi indicator ajunge la aproximativ 40%. Diferenţa este uriaşă şi spune aproape totul despre capacitatea celor două sisteme de a absorbi şocurile de producţie şi volatilitatea regenerabilelor", afirmă Chisăliţă.

El subliniază că la fel de important este şi raportul dintre capacităţile regenerabile şi consumul intern. În România, puterea eoliană şi solară reprezintă aproximativ 80% din consumul mediu orar la vârf. În Bulgaria, raportul este de aproximativ 74%. Asta înseamnă că ambele state au ajuns deja la un nivel foarte ridicat de penetrare a energiei regenerabile.

"Diferenţa esenţială nu este deci cantitatea de regenerabile, ci capacitatea de echilibrare şi aici Bulgaria stă de cinci ori mai bine. În România, stocarea fiind insuficientă, piaţa devine rigidă şi vulnerabilă. Preţurile oscilează violent, apar dezechilibre frecvente, iar operatorii sunt obligaţi să recurgă la soluţii costisitoare de reglaj. Exact aceasta este situaţia României, un sistem cu o expansiune accelerată a regenerabilelor, dar fără infrastructura de flexibilitate necesară pentru a le integra eficient. În schimb, Bulgaria a înţeles mai rapid că viitorul energetic nu se construieşte doar cu panouri fotovoltaice şi turbine eoliene, ci şi cu capacităţi masive de stocare şi mai ales stocare inteligentă. Un raport de 30% între baterii şi regenerabile înseamnă o piaţă mult mai elastică, mai stabilă şi mai capabilă să amortizeze şocurile de producţie şi de preţ", a continuat specialistul.

În România, sistemul produce mult, dar nu poate absorbi eficient surplusurile. În orele de prânz apar preţuri foarte mici, uneori apropiate de zero. Energia este evacuată rapid către export. Seara, însă, când solarul dispare şi consumul creşte, România intră în deficit de flexibilitate. Atunci apar vârfurile de preţ, importurile scumpe, dar şi profiturile pentru cei care deţin baterii. Iar Bulgaria începe să ocupe exact această poziţie regională.

"Fără stocare suficientă, regenerabilele româneşti riscă să intre într-un proces accelerat de canibalizare economică. Cu cât se instalează mai mult solar fără baterii, cu atât energia produsă la prânz valorează mai puţin. În lipsa flexibilităţii, România riscă să transforme un avantaj strategic într-o vulnerabilitate structurală. Mai grav este că această vulnerabilitate poate deveni geopolitică. Exact cum gazoductele şi rafinăriile reprezentau puterea energetică în trecut, mixul de stocare va defini influenţa energetică a următorului deceniu. Iar România riscă să ajungă în situaţia paradoxală în care produce multă energie verde, dar capturează prea puţină valoare din ea. Cu alte cuvinte putem ajunge şi cu preţuri mari şi cu vulnerabilităţi mari. Aprilie 2026 a transmis un semnal clar României: problema nu mai este lipsa de producţie, urgenţa nu este neapărat mai multă producţie de regenerabilă, este lipsa abordare inteligentă şi de flexibilitate a sistemului energetic. În noua economie a energiei, avantajul nu aparţine celor care produc cel mai mult, ci celor care pot gestiona inteligent când şi cum este utilizată energia. Iar, cel puţin deocamdată, Bulgaria pare să fi înţeles această schimbare mai rapid decât România", a transmis Dumitru Chisăliţă.