Comisia Europeană recomandă României stabilitate financiară, investiţii, atenţie la pensii

În perioada 2019-2020, România trebuie să întreprindă acţiuni astfel încât să asigure aplicarea integrală a cadrului fiscal­bugetar şi să consolideze respectarea obligaţiilor fiscale şi colectarea impozitelor, recomandă Comisia Europeană, într-un document publicat miercuri.

Comisia Europeană a prezentat miercuri recomandările specifice fiecărei ţări pentru 2019, în care defineşte orientările de politică economică adresate tuturor statelor membre ale UE pentru următoarele 12-18 luni.

În luna februarie, Comisia a concluzionat că 13 state membre se confruntau cu dezechilibre (Bulgaria, Croaţia, Franţa, Germania, Irlanda, Portugalia, Spania, Ţările de Jos, România şi Suedia) şi că trei dintre aceste ţări se confruntau cu dezechilibre excesive (Cipru, Grecia şi Italia). Ca şi în anii precedenţi, aceste dezechilibre necesită o monitorizare specifică permanentă în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM).

Ungaria şi România fac obiectul unei proceduri aplicabile abaterilor semnificative începând din 2018 şi, respectiv, din 2017. Comisia a adresat miercuri un avertisment Ungariei şi României cu privire la abaterea semnificativă constatată în 2018 şi recomandă Consiliului să recomande corectarea de către aceste ţări a abaterii semnificative.

Instituţia europeană mai recomandă României să protejeze stabilitatea financiară şi soliditatea sectorului bancar, precum şi să asigure sustenabilitatea sistemului public de pensii şi viabilitatea pe termen lung a fondurilor de pensii din cadrul celui de al doilea pilon.

O altă recomandare priveşte ameliorarea calităţii şi a caracterului incluziv al educaţiei, în special pentru romi şi alte grupuri defavorizate. Să asigure îmbunătăţirea competenţelor, inclusiv a competenţelor digitale, în special prin sporirea relevanţei pe piaţa forţei de muncă a educaţiei şi formării profesionale şi a învăţământului superior. Să sporească acoperirea şi calitatea serviciilor sociale şi să finalizeze reforma venitului minim de incluziune. Să îmbunătăţească funcţionarea dialogului social. Să asigure stabilirea salariului minim pe baza unor criterii obiective, compatibile cu crearea de locuri de muncă şi cu competitivitatea. Să îmbunătăţească accesul la asistenţă medicală şi eficienţa sectorului sănătăţii din punctul de vedere al costurilor, inclusiv prin favorizarea tratamentului ambulatoriu.

Să axeze politica economică în materie de investiţii pe sectorul transporturilor, vizând în special sustenabilitatea acestuia, pe sectorul energetic cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi pe eficienţa energetică, pe infrastructura de mediu şi pe inovare, ţinând seama de disparităţile regionale. Să îmbunătăţească procesul de pregătire şi stabilire a priorităţilor în ceea ce priveşte proiectele mari şi să se accelereze punerea în aplicare a acestora. Să îmbunătăţească eficienţa achiziţiilor publice şi să asigure punerea în aplicare integrală şi sustenabilă a strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice.

Să se asigure că iniţiativele legislative nu subminează securitatea juridică, prin îmbunătăţirea calităţii şi a previzibilităţii procesului decizional, inclusiv prin consultări adecvate cu părţile interesate, prin evaluări efective ale impactului şi prin simplificarea procedurilor administrative. Să consolideze guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat.

„Evoluţiile din ultimul an au generat preocupări cu privire la statul de drept şi au amplificat îngrijorările serioase care planau deja asupra ireversibilităţii şi durabilităţii progreselor înregistrate anterior de România în ceea ce priveşte reformarea sistemului judiciar şi combaterea corupţiei la nivel înalt”, remarcă documentul.

Comisia mai remarcă faaptl că procesul de elaborare a politicilor publice a devenit din ce în ce mai imprevizibil, ceea ce afectează mediul de afaceri. Un exemplu recent este adoptarea prin ordonanţă de urgenţă a guvernului, fără să se fi realizat o consultare a părţilor interesate sau o evaluare a impactului, a unui set de măsuri de anvergură care afectează funcţionarea sectorului bancar, a societăţilor de administrare de fonduri de pensii din cel de al doilea pilon şi a companiilor din domeniul energiei şi telecomunicaţiilor. Evaluările impactului legislaţiei sunt în continuare o formalitate, iar calitatea şi utilizarea efectivă a acestora variază foarte mult de la un sector la altul. Controlul calităţii în ceea ce priveşte evaluările impactului legislaţiei şi elaborarea politicilor este aplicat numai într-o măsură limitată. Nu există niciun mecanism durabil de monitorizare a politicilor bazat pe un sistem transparent de raportare şi pe evaluări ex-post. De multe ori, iniţiative legislative importante sunt anunţate chiar înainte de adoptare. Gradul de implicare a părţilor interesate în elaborarea şi punerea în aplicare a reformelor este redus şi există rareori un dialog real între parteneri, deşi există structurile instituţionale relevante în acest sens.

Ministerul Finanţelor Publice are sarcina de a întocmi o listă a proiectelor de investiţii publice prioritare de peste 100 de milioane de lei (21 de milioane de euro) şi de a monitoriza implementarea acestora, însă proiectele sunt gestionate de ministerele de resort. Pe lista proiectelor prioritare se află în prezent aproximativ 130 de proiecte, majoritatea în domeniul transporturilor. Majoritatea acestor proiecte prioritare ar putea fi cofinanţate din fondurile UE. Absorbţia fondurilor UE este împiedicată de factori precum capacitatea administrativă limitată de a pregăti, de a ierarhiza în funcţie de priorităţi şi de a pune în aplicare proiectele mari de investiţii. În ciuda recentelor proiecte mari de infrastructură care sunt în curs de pregătire şi de trimitere spre aprobare către Comisia Europeană, lipsesc încă proiecte importante, cum ar fi autostrada Sibiu-Piteşti (care asigură legătura cu coridorul Rin-Dunăre şi coridorul Orient/Est-mediteraneean din cadrul TEN-T), iar implementarea în general continuă să înregistreze întârzieri. În plus, absorbţia fondurilor UE a fost determinată până acum de proiecte elaborate pentru perioada de programare anterioară şi nu a fost încă pusă la punct o rezervă de proiecte noi pentru actuala perioadă de programare.

Capacitatea generală de inovare a României, a remarcat comisia, rămâne scăzută, iar competitivitatea sa viitoare este ameninţată de decalajul mare dintre întreprinderile cu capital străin şi cele naţionale în materie de productivitate şi inovare. Investiţiile României în cercetare şi dezvoltare sunt cele mai scăzute din UE (0,5 % din PIB), iar cheltuielile publice pentru cercetare şi dezvoltare au scăzut şi mai mult, de la 0,32 % din PIB în 2011 la 0,21 % din PIB în 2017, ceea ce împiedică orice consolidare a capacităţilor.

În ciuda îmbunătăţirilor recente, ratele sărăciei şi inegalităţii veniturilor rămân ridicate, iar disparităţile regionale se accentuează. Un român din trei continuă să fie expus riscului de sărăcie şi excluziune socială, cele mai afectate grupuri fiind copiii, romii, persoanele cu handicap şi persoanele în vârstă. Calitatea şi acoperirea serviciilor sociale sunt insuficiente, iar distribuţia teritorială a acestora este inegală şi necorelată cu nevoile specifice ale comunităţilor. Numai aproximativ 20 % din unităţile administrativ-teritoriale dispun de servicii sociale autorizate.

Reforma sistemului de pensii introdusă în 2008 a fost diluată treptat, apreciază comisia. După amânări repetate ale majorărilor programate ale contribuţiilor la fondurile de pensii din cel de al doilea pilon, care ar fi trebuit să ajungă la 6 % din salariile brute până în 2016, contribuţiile au fost reduse la 3,75 % din salariile brute începând din 2018. Fondurile de pensii din cel de al doilea pilon au fost slăbite şi mai mult printr-o serie de măsuri adoptate de guvern printr-o ordonanţă de urgenţă la sfârşitul anului 2018. Contribuţiile la aceste fonduri au devenit opţionale după o perioadă de contribuţie de minimum cinci ani. S-au înăsprit semnificativ cerinţele de capital minim pentru societăţile de administrare a fondurilor de pensii din cadrul celui de al doilea pilon, ceea ce creează un risc de ieşire de pe piaţa din România a societăţilor de administrare a unor astfel de fonduri. Comisioanele de administrare percepute pentru contribuţiile brute au fost, de asemenea, reduse în mod semnificativ, ceea ce ar putea afecta rezultatele financiare ale societăţilor de administrare a fondurilor şi ar putea mări probabilitatea ieşirii lor de pe piaţă. Acest lucru ar putea avea implicaţii negative asupra dezvoltării pieţei locale de capital şi a grupului investitorilor instituţionali, privând totodată economia de o sursă atât de necesară de investiţii pe termen lung. În plus, slăbirea sau abandonarea celui de al doilea pilon de pensii va face ca veniturile din pensii să fie mai puţin diversificate şi va expune pensiile unor riscuri politice şi demografice mai ridicate. În martie 2019, prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă, guvernul a menţinut noile cerinţe de capital minim pentru societăţile de administrare a fondurilor, dar a amânat pentru decembrie 2019 termenul pentru plata integrală a capitalului suplimentar. Alte dispoziţii ale ordonanţei de urgenţă din decembrie 2018 care pun în pericol viabilitatea fondurilor de pensii din cadrul celui de al doilea pilon rămân neschimbate.