ORSE: Situaţia reală a celor aflaţi în sărăcie energetică, o necunoscută pentru instituţiile statului

 

În România, profilul consumatorilor vulnerabili de energie este, de obicei, analizat de ministerele responsabile de tratarea sărăciei energetice cu referinţă insuficientă la date concrete din teren, studii de caz sau alte detalii legate de mediul de viaţă al acestor oameni (regiuni montane/de câmpie, rural/urban, locuinţe informale etc.). Măsurile generalizate la nivel de populaţie sau care nu fac distincţie între vulnerabilităţi nu pot produce o acoperire corectă a nevoilor diferitelor categorii de gospodării, atrag atenţia experţii Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).

 

De pildă, faptul că cele mai multe gospodării sărace se încălzesc cu lemne este cunoscut, dar cantitatea medie de lemne necesară în anotimpul rece, nu. Acest fapt a făcut ca, în Legea consumatorului vulnerabil, acest aspect să nu fie corect reflectat în ajutorul financiar asociat gospodăriilor.

 

Consumatorul vulnerabil de energie este "persoana singură/familia care, din motive de sănătate, vârstă, venituri insuficiente sau izolare faţă de sursele de energie, necesită măsuri de protecţie socială şi servicii suplimentare pentru a-şi asigura cel puţin nevoile energetice minimale", conform Legii nr. 226 din 16 septembrie 2021 privind stabilirea măsurilor de protecţie socială pentru consumatorul vulnerabil de energie.

 

Cooperarea între instituţii este uneori dificilă, cu precădere pe teme noi şi transversale, cum este sărăcia energetică. Aceasta conduce la declinarea de competenţe între instituţii care ar trebui să aibă un rol important în tratarea sărăciei energetice, ceea ce reprezintă una dintre cauzele majore care conduc la blocaje şi la dificultăţi de a aplica măsuri reale de sprijin pentru cei aflaţi în nevoie.

 

Experţii ORSE semnalează că ministerele care au un interes în adresarea sărăciei energetice din perspectiva obiectivului de tranziţie justă asumat de către ţara noastră ar trebui să faciliteze cooperarea pe acest subiect printr-un schimb constant şi curent de date şi informaţii. Acest tip de parteneriat are trebui să se extindă şi către organizaţii din mediul privat, neguvernamental sau comisii de specialitate din Parlament.

 

De asemenea, o colectare a datelor integrată şi sistematică ar facilita procesul de luare a deciziilor. În acest moment, fiecare instituţie urmăreşte culegerea de date în izolare faţă de celelalte instituţii ale statului. Mai mult, există o transparenţă limitată a proceselor de proiectare de politici publice. Programele naţionale ar trebui să aibă obiective şi sarcini clare şi limitate, care să poată fi transpuse în acţiuni uşor de cuantificat. În prezent, direcţiile care reies din Legea consumatorului vulnerabil rămân din acest punct de vedere încă neclare şi greu de urmărit.

 

"E important, în primul rând, ca instituţiile să înţeleagă clar rolul pe care îl au pe această temă şi miza acestor mari obiective pentru societate: tranziţia energetică cu toată complexitatea ei, alcătuită din teme precum sunt sărăcia energetică, reabilitarea termică, performanţa clădirilor, competitivitatea economică, decarbonarea sistemelor energetice în general, etc. Toate acestea sunt integrate, iar atingerea obiectivelor de tranziţie justă presupune o înţelegere clară a acestor teme şi a acţiunilor care derivă din ele. În cazul consumatorilor vulnerabili şi al persoanelor care încă nu sunt conectate la o formă de energie, situaţia lor reală, de pe teren, e insuficient cunoscută la nivelul instituţiilor statului. În acest moment ne confruntăm cu o cunoaştere limitată a evidenţelor din teren, ceea ce duce la multe stereotipuri şi măsuri nerealiste", a declarat Anca Sinea, vicepreşedinte al Asociaţiei Centrul pentru Studiul Democraţiei şi coordonatorul ORSE.

 

Experţii ORSE consideră că este necesară o publicare periodică a datelor colectate, în rapoarte uşor de înţeles şi de parcurs de către alţi actori din societate, inclusiv instituţii publice cu alte portofolii administrative, cu atât mai mult cu cât sărăcia energetică este o provocare care antrenează eforturi administrative dintre cele mai diverse.

 

O cale de acţiune recomandată de ORSE presupune dezvoltarea unui comitet de lucru interministerial sub coordonarea unui viceprim-ministru, pe modelul de lucru privind implementarea Strategiei Naţionale de Renovare pe Termen Lung sau pe modelul departamentului guvernamental pentru Dezvoltare Durabilă. Cu un leadership asumat, aceste modele sunt funcţionale şi au la bază o cooperare intensă inter- şi intra-instituţională. O instituţie cu rol clar de leader ar îmbunătăţi cooperarea şi între toate tipurile de actori (public, privat, ONG-uri) şi ar fluidiza procesul de luare a deciziilor, inclusiv la nivel local, oferind sprijin pentru accesarea de date, transfer informaţional şi implementarea de programe. Mai mult, actorii din societate ar putea înţelege mai uşor mizele cooperării pe subiecte precum sărăcia energetică.

 

O altă soluţie recomandată de ORSE este implementarea ghişeului unic - un model de cooperare între actori de la nivel local sau regional implementat cu succes în multe state membre UE. Ghişeul unic are la îndemână informaţiile legate de beneficiari, soluţii şi finanţări disponibile şi oferă asistenţă personalizată consumatorului vulnerabil, ajutându-l în identificarea celor mai bune opţiuni pentru depăşirea situaţiei de vulnerabilitate.

 

Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE) este un proiect iniţiat de către Centrul pentru Studiul Democraţiei, think-tank înfiinţat în anul 2006 în cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice, Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj, în cadrul căreia funcţionează ca centru de cercetare acreditat.