CCR: Legea de aprobare a OUG privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice - constituțională

Curtea Constituțională a României a respins, miercuri, sesizarea președintelui Nicușor Dan asupra legii de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, judecătorii constituționali, cu unanimitate de voturi, au respins obiecția de neconstituționalitate formulată de președintele României și au constatat că prevederile Legii privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 73/2018 pentru completarea art.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Curtea Constituțională a stabilit că reglementarea distinctă a posibilității decontării în condițiile legii a unor cheltuieli de reprezentare, transport, diurnă și cazare efectuate în scopul exercitării mandatelor de către administratorii și directorii, în cazul sistemului unitar, respectiv de către membrii consiliului de supraveghere și membrii directoratului, în cazul sistemului dualist, fără ca acestea să fie considerate beneficii sau avantaje din categoria celor menționate la art.39 alin.(2) și (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului 109/2011, nu contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art.1 alin.(5) privind principiul legalității, art.61 alin.(2) privind rolul Parlamentului, art.75 - Sesizarea Camerelor, art.135 alin.(2) lit.b) privind obligația statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și art.147 alin.(4) referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinseci, care au privit, pe de o parte, existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și, pe de altă parte, existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, Curtea a constatat că introducerea și a altor tipuri de cheltuieli cu reprezentarea, transportul, diurna și cazarea, care nu sunt asimilate beneficiilor sau avantajelor acordate de societate prin contractul de mandat, fiind distincte de cele reglementate în cuprinsul art.39 alin.(2) și (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.109/2011, nu are semnificația unei deturnări de la scopul inițial al legii, ci este în legătură directă cu acesta.

Fiind realizate în scopul exercitării mandatelor, aceste cheltuieli sunt de fapt decontări de cheltuieli prevăzute de lege, care fac parte din categoria de informații publice prevăzute la art.51 lit.l) din Ordonanța de Urgență a Guvernului 109/2011, arată sursa citată.

Prin urmare, spune CCR, o atare normă juridică poate fi adoptată de forul decizional, în propria procedură parlamentară de legiferare, fiind expresia propriului aport, exprimat în limitele marjei de legiferare permise forului decizional de însuși principiul bicameralismului.

'Întrucât Camera decizională a acționat în sfera sa de competență, iar modificările operate nu se abat de la scopul urmărit de inițiatorul propunerii legislative, ci constituie expresia unei reglementări corespunzătoare cu finalitatea legii, nu se poate reține încălcarea principiului constituțional al bicameralismului', menționează instanța constituțională.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat că reglementarea distinctă a cheltuielilor cu reprezentarea, transportul, diurna și cazarea care nu sunt beneficii în sensul celor instituite în art.39 alin.(2) și (4) din Ordonanța de Urgență a Guvernului 109/2011, ci reprezintă decontări de cheltuieli efectuate în scopul exercitării mandatelor, potrivit legii, nu semnifică în mod automat faptul că aceste cheltuieli sunt nelimitate sau că se sustrag controlului și autorizării exercitate de către Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice.

'Agenția va controla și autoriza în continuare orice cheltuială care se circumscrie în totalul beneficiilor acordate într-un an de mandat și va aprecia în legătură cu oportunitatea sau natura juridică a acestor cheltuieli, precum și cu privire la limitele/plafoanele acestora', se precizează în comunicat.

Pe de altă parte, Curtea Constituțională subliniază că nu intră în competența ei stabilirea beneficiilor ce pot fi incluse în cadrul contractului de mandat și nici a criteriilor legale în funcție de care anumite cheltuieli publice pot fi decontate fără a fi considerate beneficii/avantaje, astfel încât legea criticată exprimă o opțiune legislativă ce se circumscrie libertății constituționale a legiuitorului, consacrate de art.61 alin.(1) din Legea fundamentală, de a stabili condițiile și criteriile de acordare a unor drepturi.