De vorbă cu studenții admiși în fruntea listei la Facultatea de Drept a Universității București | Mihai Adelin Lungu, 90 de puncte la examen și zece pe linie: Notele n-ar trebui să reprezinte un obiectiv în sine, ci mai degrabă o consecință a unei pregătiri serioase, constante, în care acumulezi noi cunoștințe, înveți să faci analogii, să raționezi și să aplici informația învățată în contexte practice. Rodul învățării nu e nota finală, ci bagajul intelectual acumulat, pe care va trebui să-l preiei ca atare și să-l perfecționezi în viața profesională

Mihai Adelin Lungu a fost primul pe lista tinerilor admiși, în 2022, la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București. A obținut 90 de puncte, un rezultat despre care mărturisește că l-a bucurat foarte mult, dar la care nu a îndrăznit să viseze, având în vedere dificultatea subiectelor și meticulozitatea cu care au fost gândite. „Generația noastră a fost foarte serios testată în acel an, din două motive: pe de o parte, a fost primul an în care am avut de rezolvat și itemi de gândire critică, iar pe de altă parte, apariția noului DOOM a adus multe modificări și, odată cu ele, o nouă structură a subiectelor de limba română”, precizează studentul. Ulterior, pe parcursul celor trei sesiuni pe care le-a parcurs până acum, a confirmat acest loc ocupat în clasamentul primilor admiși, reușind să obțină la examene doar note de 10. Singura notă de 9 a fost primită în sesiunea de debut în viața studențească, dar a mers la „mărire” și nota s-a transformat în 10.

Succesul obținut la admitere la una dintre cele mai bune instituții de învățământ superior din țară a venit ca o încununare a unui an cu multe rezultate îmbucurătoare și, în același timp, ca o promisiune pentru un început luminos. „A fost ca un titlu de carte care-mi atrage atenția și îmi stârnește curiozitatea de a descoperi ce se află între coperte. Faptul că am fost primul admis a contat mai degrabă la nivelul încrederii, dar la începutul anului universitar am plecat cu toții de la aceeași poziție de start, fiind supuși acelorași rigori și așteptări”, afirmă Mihai.

El a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Vrânceanu” din Bacău, specializarea matematică-informatică, și mărturisește că perioada aceea a fost „de căutări, de găsiri și regăsiri, o perioadă de adaptare continuă, o perioadă marcată profund de incertitudini (mai ales având în vedere prelungirea sine die a școlii online și tulburările pe care le-a adus cu ea pandemia)”.

Totodată, a trăit patru ani plini de bucurii și satisfacții. „În liceu mi-am descoperit și aprofundat pasiunile, reușind astfel să obțin, în clasa a 12-a, premiul I la etapa națională a Olimpiadelor de Limba și Literatura Română, respectiv de Limba Latină (cu punctaj maxim), dar mai important decât atât, am avut parte de profesori care mi-au marcat evoluția și am învățat ce înseamnă să te dedici zi de zi pasiunilor tale și standardelor pe care ți le-ai impus. Tot în perioada liceului am scris și publicat primul meu roman, intitulat „Nihilodextra”, o carte despre care spuneam la momentul respectiv că mă definește întru totul, cu toate stângăciile și imperfecțiunile ei. Scriind despre oameni imaginari, dar cu probleme reale, despre universuri fictive, dar puternic ancorate în cotidian, scriam de fapt despre mine și despre frământările mele. În plus, unii din cei mai buni prieteni pe care-i am mi-au fost colegi în liceu. Liceul a fost o etapă la care mă gândesc mereu cu mult drag și de care mi-e foarte dor, pentru că temerile erau mai mici”, povestește tânărul student.

---

Descoperă oportunitățile de recrutare de pe LegiTeam! GRATUIT.

---

Odată admis la Facultatea de Drept, Mihai a descoperit viața de student, despre care susține că este mai frumoasă decât se aștepta.

Cu toate acestea, la începutul primului an a trăit anumite neliniști în ceea ce privește adaptarea la colectiv, la rigorile universitare, la viața departe de casă. „Tranziția de la liceu la facultate e bruscă și poate fi ușor și reconfortant să o resimți ca pe o fatalitate, ca pe un destin negru care ți-e pecetluit. În realitate, schimbările nu sunt deloc fatale, dar sunt necesare; orice ruptură de nivel e dificilă, dar ne propulsează către noi culmi, mai netede și mai luminoase. Cred că am trecut prin toate etapele inerente acestei schimbări, de la dorul de părinți, la confuzia pe care o simțeam la primele cursuri și la neliniștea gândului că nu sunt suficient de bun pentru această facultate, dar orizonturile care se deschid din toate punctele de vedere după această tranziție merită tot efortul”, explică tânărul.

Experiența acumulată până acum îi permite să vină și cu câteva sfaturi pentru liceenii care se gândesc la posibilitatea de a da admitere la Drept. Mihai le transmite să se descopere cât mai mult înainte să-și contureze opțiunile pentru viața universitară. „Din fericire, consiliile elevilor și asociațiile studențești organizează multe evenimente pentru liceeni, prin care aceștia să-și poată deschide orizonturile și să înțeleagă ce presupune în realitate facultatea pe care intenționează să o urmeze. Eu am participat înainte de clasa a 12-a, de exemplu, la proiectul UB Summer University – e o școală de vară în cadrul căreia am avut ocazia de a participa la cursuri de Drept și de a gusta de timpuriu din viața de student. De altfel, nu doar Universitatea București organizează asemenea evenimente pentru tineri, ci mai toate centrele universitare mari din țară, și nu doar pentru liceeni interesați de domeniul Dreptului, ci și pentru alte domenii de studiu. Mai mult decât atât, se organizează tot felul de campanii de informare, webinare, târguri de facultăți, pe care eu le-am găsit mereu foarte utile, întrucât oferă liceenilor posibilitatea de a înțelege mai clar care sunt pilonii care fundamentează viața universitară și studențească în ansamblul ei”, detaliază interlocutorul ^BizLawyer.

Referitor la viața de student în România și la cât de grea este, Mihai mărturisește că îi este dificil să ofere un răspuns-etalon sau să se raporteze la un segment larg de studenți, din simplul motiv că fiecare dispune de alte resurse și alte posibilități, cu alte cuvinte fiecare trăiește experiențe diferite din multiple puncte de vedere. „În primul rând, pentru mine e un privilegiu că am acces la studii universitare și că, în consecință, am ocazia de a mă specializa într-un anumit domeniu, acumulând cunoștințe teoretice pe care ulterior să le pot valorifica în practică. Studenția e o punte de legătură între două lumi fundamental diferite – viața de copil și cea de adult, ceea ce înseamnă că multe experiențe esențiale, interne și externe, se consumă în perioada studenției. Îmi doresc să profit cât pot de mult de tot ce-mi oferă, sub toate aspectele, viața de student, în pofida unor neliniști, nesiguranțe, temeri sau frământări care apar în mod inevitabil în mintea unui tânăr”, apreciază Mihai Adelin Lungu.

Decizia de a urma studii în domeniul Dreptului nu a fost luată brusc. Mihai a simțit „un soi de chemare” către acest domeniu încă din gimnaziu, fiind fascinat atunci de idealul de dreptate și având o conștiință destul de puternică.

Ulterior, intrând în contact cu studenți de la Drept și cu specialiști din domeniu, a aflat că Dreptul nu înseamnă numai dreptate, ci și o serie de alte calități pe care trebuie să le dobândești și să le șlefuiești permanent. Nominalizează în această categorie o capacitate bună de memorare, o logică solidă, abilitatea de a construi raționamente, o bună cunoaștere a limbii române. „Cred că sunt calități pe care am început să le dobândesc în perioada școlii, odată cu participarea la diverse concursuri, și pe care mi-am dorit să le valorific și mai departe, în viața universitară și profesională. Pregătirea propriu-zisă pentru admitere a început în toamna clasei a 12-a și, dorindu-mi foarte mult să urmez cursurile acestei facultăți, a fost singura carte pe care am jucat-o, deși nu mi-ar fi displăcut să mă specializez și în alte domenii, de pildă Literele”, nuanțează interlocutorul ^BizLawyer.

---

---

Din momentul admiterii la facultate, tânărul a intrat într-un alt mediu în care a descoperit foarte multe lucruri noi. Experiența primei sesiuni de examene i-a arătat faptul că nu degeaba se spune că este cea mai dificilă dintre toate. „Experiența celor trei sesiuni de până acum se aliniază întru totul acestei concepții generale. Provocarea primei sesiuni rezidă în multe aspecte: volumul de informație e înspăimântător, noțiunile sunt cu totul noi, limbajul ridică dificultăți de înțelegere și asimilare, iar notele nu se obțin cu aceeași lejeritate ca în liceu. Cred că e vorba de un întreg proces de edificare a unui sistem de referință, a unor repere cât mai stabile, a unei rutine de învățat atât sub presiune, în perioada examenelor, cât și în condiții normale, în timpul semestrului. Totodată, e necesară dobândirea unei abilități de a te adapta la cerințele cadrului didactic, de a-ți ajusta stilul de învățare în raport cu metoda de evaluare sau cu natura informației pe care trebuie să o asimilezi. Cu alte cuvinte, prima sesiune e o experiență care trebuie luată ca atare; după prima sesiune, lucrurile se limpezesc și capătă o anumită familiaritate, astfel că sesiunile următoare devin mai lesne de abordat, în pofida unei creșteri treptate a volumului și a complexității informației”, explică Mihai.

În ciuda tuturor dificultăților, a încheiat prima sesiune cu note de 10 și o notă de 9 (9 de care a avut grijă să se ocupe în sesiunea de măriri), iar pe următoarele două le-a încheiat cu 10 pe linie. „Totuși, am înțeles suficient de repede că notele n-ar trebui să reprezinte un obiectiv în sine, ci mai degrabă o consecință a unei pregătiri serioase, constante, în care acumulezi noi cunoștințe, înveți să faci analogii, să raționezi și să aplici informația învățată în contexte practice. Cu alte cuvinte, rodul învățării nu e nota finală, ci bagajul intelectual acumulat, pe care va trebui să-l preiei ca atare și să-l perfecționezi în viața profesională”, mai spune studentul.

Chiar dacă mai are ceva timp până la licență, și-a setat deja anumite obiective și și-a configurat un potențial traseu postuniversitar. Se prezintă ca fiind o persoană deschisă la noi provocări și de aceea vrea să ia în calcul toate variantele pe care le-ar avea la dispoziție în drumul său. „Îmi doresc să am o carieră universitară, ceea ce înseamnă că, în principiu, vreau ca după terminarea facultății să urmez un program de master, dar încă e devreme să fac această alegere. În mod surprinzător pentru mine, mă atrage mult dreptul public, îmi face plăcere să studiez drept constituțional și mă văd profesând în sfera dreptului administrativ, dar în același timp consider că dreptul civil reprezintă una dintre ramurile fundamentale ale dreptului. De asemenea, anul acesta am început să studiem și drept penal, despre care sunt de părere că e o ramură de drept aparte, atât din perspectiva situațiilor practice pe care le presupune, cât și din punctul de vedere al raționamentelor juridice pe care le implică. Ca să completez acest tablou, pot spune că și sfera dreptului internațional public îmi surâde, precum și dreptul Uniunii Europene. În concluzie, mă consider deschis în fața diverselor opțiuni pe care le am și sunt dornic să descopăr cât mai multe”, arată interlocutorul ^BizLawyer.

În acest moment tânărul este într-o căutare continuă, fiind atras de multe dintre zonele Dreptului. „Lucrurile nu sunt bătute în cuie, dar mi-aș dori să profesez ca judecător. În ultima vreme însă, am început să iau în calcul tot mai serios și avocatura și mi se pare fascinant câte diferențe există între cele două profesii. Mai mult, studiind și drepturile reale, nu pot ascunde faptul că și notariatul mi se pare o oportunitate, deci opțiunile sunt multe și variate. În același timp, după cum spuneam și mai devreme, unul dintre visurile mele este să am o carieră universitară, astfel că mi-ar face o deosebită plăcere să fiu profesor în cadrul acestei facultăți. Încă nu m-am gândit ce materie mi-ar plăcea să aprofundez în acest sens, dar învăț cât pot de multe din abordările profesorilor mei și îmi doresc să țin minte ce nevoi am eu acum, din postura de student, pentru a ține cont de acestea și în viitor, când voi avea, poate, ocazia de a le preda eu însumi studenților la Drept”, precizează Mihai.

Momentele pe care le trăiește acum îi permit să intre în contact cu foarte mulți oameni de la care are ce învăța, fiind la vârsta la care „fură” tot ce vede bun la fiecare persoană cu care intră în contact. „Am o profundă admirație pentru mulți dintre profesorii mei, pentru pregătirea temeinică ce stă la baza carierelor dumnealor, pentru nivelul de cultură pe care îl afișează și pentru pasiunea cu care își desfășoară activitatea. Îi admir nu numai ca profesori, nu numai ca practicieni, ci în primul rând ca oameni, pentru că dau dovadă de empatie și îngăduință față de noi, studenții. După cum ziceam, absorb cât pot de multe de la profesorii mei și sunt inspirat de modalitatea în care își desfășoară activitatea, însă mi-ar fi greu să mă opresc la unul singur pe care să-l nominalizez. Cu toate acestea, nu pot să nu fac referire la două dintre persoanele care mi-au marcat devenirea și pe care le consider veritabili mentori, mai precis doamna profesoară de limba latină, Florentina Neculau, respectiv doamna profesoară de limba și literatura română, Doina Marinov. Fac referire la dumnealor ori de câte ori am ocazia, întrucât alături de dumnealor am conștientizat ce înseamnă performanța, obstinația, dorința de progres, empatia, pasiunea și, poate mai presus de orice, trăsătura fundamentală a omului de a fi perfectibil. Putem în permanență să fim practicieni mai bine pregătiți, prieteni mai empatici, oameni mai buni, iar asta a fost una dintre lecțiile esențiale pe care am reușit să le preiau, printre multele altele, de la dumnealor”, povestește tânărul.

 

Facultatea de Drept pune la dispoziție trasee profesionale destul de clare

Mihai Adelin Lungu este de părere că facultatea la care este student oferă un avantaj extrem de important și anume că pune la dispoziție trasee profesionale destul de clare, în sensul în care se cunoaște de la bun început care sunt etapele ce trebuie urmate pentru a putea accede într-una dintre profesiile juridice. În plus, flexibilitatea pe care domeniul juridic o oferă este destul de mare, pentru că examenele de admitere în profesie sunt constituite (în mare parte) din aceleași materii, astfel că un absolvent are posibilitatea de a susține examenele aferente mai multor profesii, având deci șanse mai mari de a se integra pe piața muncii.

„De asemenea, cunoștințele juridice se dovedesc deosebit de utile în orice domeniu în care un absolvent ar alege să activeze, chiar și dacă nu ne referim la un domeniu juridic; vorbim despre o facultate care nu numai că permite asimilarea multor informații relevante de ordin juridic, ci apelează și la capacitățile de argumentare și raționament ale studenților. Cu alte cuvinte, posibilitățile sunt virtual nelimitate, iar facultatea creează premisele unei pregătiri temeinice, care poate fi valorificată sub multiple forme în viitor. Desigur că, în acest cadru, contează nu numai ce pune la dispoziție facultatea, ci și gradul de interes pe care studentul îl acordă acestui domeniu; prin urmare, există un cumul de factori care influențează integrarea unui absolvent de Drept pe piața muncii. În consecință, aceasta poate fi mai ușoară sau mai dificilă, în funcție de timpul alocat studiului, de activitățile desfășurate în acest sens (deci nu e vorba doar despre timp, ci și despre modul în care acest timp e valorificat), de experiențele de formare de care un student are parte în timpul studenției”, apreciază tânărul.

Referitor la posibile schimbări care ar trebui să intervină în programa de învățământ, interlocutorul BizLawyer consideră că studenților li s-ar putea părea utile anumite cursuri în care nu se studiază noțiuni propriu-zis juridice, ci în care aceștia ar avea mai degrabă posibilitatea de a-și dezvolta anumite abilități folositoare în practică. „Mă gândesc, de pildă, la cursuri de logică juridică, de retorică sau de scriere academică. Este așadar vorba despre cursuri care și-ar pune amprenta în mod decisiv în întregul parcurs academic și profesional al unui student, pentru că toate ramurile dreptului presupun capacități temeinic dezvoltate de raționare, bune abilități oratorice sau capacitatea de analiză și sinteză, de construire a unei argumentații, de utilizare corectă a resurselor bibliografice. Din punctul meu de vedere, asemenea cursuri ar constitui o adiție binevenită la programa actuală de învățământ”, detaliază Mihai.

Tânărul student mai amintește faptul că deși fiecare materie, în funcție de specificul său, este și va fi pe placul unei categorii de studenți, interesul substanțial este acordat în general materiilor considerate „importante” din perspectiva examenelor de licență și de admitere în profesiile juridice. „Cred însă că e o mentalitate promovată în mod puțin eronat, pentru că toate ramurile de drept prezintă relevanță în practică și, cumva, se interconectează, astfel că întotdeauna există posibilitatea de a avea nevoie de anumite cunoștințe studiate la o materie pe care poate am avut tendința de a o neglija, pe motiv că nu e o materie considerată fundamentală. Eu încerc, pe cât posibil, să acord cât de multă atenție fiecărei materii și fiecărui cadru didactic, pentru a-mi creiona o perspectivă cât mai clară asupra ramurilor de drept care mă interesează și pe care mi-aș dori să le aprofundez mai departe”, atrage atenția interlocutorul ^BizLawyer.

Mihai nu a luat neapărat în calcul posibilitatea de a studia în străinătate în viitorul apropiat, dar nu exclude varianta de a absolvi un master la o instituție de învățământ din afară, întrucât ar fi o oportunitate importantă de dezvoltare. „Totuși, după finalizarea unor cursuri de perfecționare în străinătate, dorința mea cred că va rămâne aceea de a reveni în țară, pentru a profesa în sistemul de drept românesc”, punctează acesta.

Între timp, Mihai se concentrează pe studiile din România, de la Facultatea de Drept, încercând să acumuleze un bagaj cât mai mare de cunoștințe. Mărturisește că din păcate, nu a avut până acum posibilitatea unui stagiu de practică la o firmă de avocatură, dar speră ca anul acesta să aibă șansa de a înțelege, „măcar la nivel de suprafață”, ce presupune în concret munca unui avocat.