CJUE: O reglementare naţională poate să prevadă un termen de prescripţie pentru acţiunea în restituire întemeiată pe o clauză abuzivă

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis, joi, că o reglementare naţională poate să prevadă un termen de prescripţie pentru acţiunea în restituire întemeiată pe o clauză abuzivă dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.

Acest termen nu poate fi mai puţin favorabil decât cel prevăzut pentru acţiunile similare în dreptul naţional şi nici să facă, în practică, imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii, informează un comunicat de presă al CJUE.

JB şi KC au încheiat contracte de credit de nevoi personale cu Raiffeisen Bank şi, respectiv, BRD Groupe Societe Generale. După rambursarea integrală a acestor credite, fiecare dintre ei a sesizat Judecătoria Târgu Mureş (România) cu acţiuni prin care solicitau să se constate caracterul abuziv al anumitor clauze ale acestor contracte care prevedeau plata unor comisioane de procesare şi de administrare lunară, precum şi posibilitatea băncii de a modifica rata dobânzii.

Raiffeisen Bank şi BRD Groupe Societe Generale au arătat că, la data introducerii acţiunilor, JB şi KC nu mai aveau calitatea de consumator, întrucât contractele de credit încetaseră ca urmare a executări lor integrale, şi nu mai aveau dreptul de a introduce o acţiune în justiţie.

Judecătoria Târgu Mureş a considerat că executarea integrală a unui contract nu împiedica verificarea caracterului abuziv al clauzelor acestuia şi a reţinut că aceste clauze erau abuzive. Această instanţă a obligat prin urmare cele două instituţii bancare să restituie sumele plătite de JB şi de KC în temeiul acestor clauze împreună cu dobânda legală.

Raiffeisen Bank şi BRD Groupe Societe Generale au declarat apel împotriva acestei decizii.

În acest context, Tribunalul Specializat Mureş (România) solicită Curţii să stabilească dacă Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii continuă să se aplice după executarea integrală a unui contract şi, eventual, dacă o acţiune în restituirea sumelor primite în temeiul clauzelor contractuale considerate abuzive poate fi supusă unui termen de prescripţie de trei ani care începe să curgă de la data încetării contractului.

Prin hotărârea sa de joi, Curtea aminteşte, mai întâi, că obligaţia instanţei naţionale de a înlătura o clauză contractuală abuzivă care impune plata unor sume care se dovedesc nedatorate determină restituirea acestor sume.

Cu toate acestea, Curtea arată că, în lipsa unei reglementări în dreptul Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuţia de a prevedea modalităţile procedurale aplicabile acţiunilor în justiţie pentru a asigura protecţia drepturilor cetăţenilor Uniunii. Cu toate acestea, respectivele modalităţi nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât cele aplicabile unor acţiuni similare de natură internă (principiul echivalenţei) şi nu trebuie facă, în practică, imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivităţii).

În ceea ce priveşte principiul efectivităţii, Curtea aminteşte că sistemul de protecţie instituit de directivă referitor la clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii are la bază ideea că consumatorul se află într-o situaţie de inferioritate în raport cu profesionistul. În această privinţă, chiar dacă un termen de prescripţie de trei ani pare, în principiu, suficient din punct de vedere material pentru a permite consumatorului să pregătească şi să formuleze o cale de atac efectivă, în măsura în care începe să curgă de la data executării integrale a contratului el riscă, totuşi, să expire înainte chiar ca consumatorul să fi putut avea cunoştinţă de natura abuzivă a unei clauze cuprinse în acest contract. Acest termen nu este, aşadar, de natură să îi asigure consumatorului o protecţie efectivă.

În aceste condiţii, limitarea protecţiei conferite consumatorului exclusiv la durata executării contractului în discuţie nu poate fi conciliată cu sistemul de protecţie instituit de directivă. Principiul efectivităţii se opune, aşadar, ca acţiunea în restituire să fie supusă unui termen de prescripţie de trei ani, care începe să curgă de la data la care contractul respectiv încetează, indiferent dacă consumatorul avea, sau putea în mod rezonabil să aibă, la acea dată, cunoştinţă de caracterul abuziv al unei clauze a acestui contract.

În ceea ce priveşte principiul echivalenţei, Curtea aminteşte că respectarea acestuia presupune că norma naţională în cauză se aplică fără deosebire atât acţiunilor întemeiate pe încălcarea dreptului Uniunii, cât şi celor întemeiate pe nerespectarea dreptului intern care au un obiect şi o cauză asemănătoare. În această privinţă, el se opune unei interpretări a legislaţiei naţionale potrivit căreia termenul de prescripţie al unei acţiuni judiciare în restituirea sumelor plătite în temeiul unei clauze abuzive începe să curgă de la data executării integrale a contractului, în timp ce acest termen începe să curgă, în ceea ce priveşte o acţiune similară în dreptul intern, de la data constatării judiciare a cauzei acţiunii.

Curtea a concluzionat că Directiva 93/13 nu se opune unei reglementări naţionale care, deşi prevede caracterul imprescriptibil al acţiunii în constatarea nulităţii unei clauze abuzive utilizate într-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator, supune unui termen de prescripţie acţiunea prin care se urmăreşte invocarea efectelor restitutorii ale acestei constatări.

Acest termen nu trebuie să nu fie însă mai puţin favorabil decât cel aplicabil unor acţiuni similare în dreptul intern şi nici să facă, în practică, imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.

Directiva 93/13 în discuţie, precum şi principiile echivalenţei şi efectivităţii se opun unei interpretări a reglementării naţionale de către instanţele naţionale potrivit căreia termenul de prescripţie de trei ani al unei acţiuni judiciare în restituirea sumelor plătite în temeiul unei clauze abuzive începe să curgă de la data executării integrale a contractului, atunci când se prezumă, fără necesitatea verificării, că, la acea dată, consumatorul trebuia sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de caracterul abuziv al clauzei în discuţie sau atunci când, pentru acţiuni similare de drept intern, acelaşi termen începe să curgă de la constatarea judiciară a cauzei acestor acţiuni.